Hipersensibilitate auditivă, recruitment patologic – există posibilități tehnice?

Auzul nostru este rezultatul unei funcționări complexe organice și cerebrale, în care există într-adevăr mici diferențe, dar și multe similarități. Atunci când însă sistemul auditiv prezintă o abatere mai mare sau o tulburare, eventual se deteriorează, acest lucru are un impact semnificativ și asupra dezvoltării vorbirii, abilităților sociale și sferei noastre emoționale. Sensibilitatea sau hipersensibilitatea auzului diferită de cea obișnuită este caracterizată în primul rând de reacția noastră la auz. Cauza poate fi prelucrarea diferită a unui organ auditiv sănătos, dar și un organ auditiv deteriorat. Esențial nu este, deci, dacă auzim și sunetele mai slabe, ci dacă nu percepem sunetele de intensitate normală ca fiind prea puternice sau dureroase. Toate acestea sunt chestiuni pur medicale, dar oare se poate ajuta cumva și cu mijloace tehnice?

Hipersensibilitatea auditivă

În medicină este cunoscut de mult fenomenul de hipersensibilitate auditivă sau hiperacuzie (hyperacusis), care aparține în principal domeniului psihiatriei și neurologiei, dar pentru definirea fenomenului există numeroase definiții diferite. Persoanele care suferă de aceasta percep ca prea puternice și zgomotele de intensitate normală pentru alții și abia le tolerează, iar toleranța poate depinde și de starea de spirit momentană. Senzației de disconfort i se pot asocia, de regulă, iritabilitate patologică, ba chiar și durere fizică. La copii, fenomenul poate fi recunoscut dacă își țin frecvent mâna la ureche, dacă reacționează iritat în mod repetabil la anumite sunete, dacă răspund cu durere, senzație de disconfort sau frică la zgomote care nu îi deranjează pe alții, dacă au dificultăți de concentrare atunci când nu este liniște în jurul lor, sau dacă reacționează exagerat la sunete neașteptate. Și la adulți apare modificarea auzului, iar anumite profesii (de ex. muzicieni, profesori) sunt mai afectate.

Cauzele pot fi fenomene neurologice, în mod tipic tulburări din spectrul autismului, tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție (ADHD) etc., consecințe ale unor tratamente traumatice sau medicamentoase, sensibilitate sau boli congenitale (de ex. sindromul Williams) sau efectele secundare ale unui tratament sau sindrom în curs (de ex. migrena), iar adesea pot însoți și tinitusul sau pierderea auzului, care trebuie întotdeauna determinate exact pe baza unui diagnostic medical, iar posibilitățile de tratament trebuie de asemenea găsite pe cale medicală. Din păcate, din cauza multitudinii de cauze, nici astăzi nu este clar care tratament poate fi în general eficient și există diferențe și în diagnosticare.

Recruitment patologic

Un alt fenomen, similar din punctul de vedere al simptomelor și plângerilor, dar care însoțește pierderea auzului, este recruitment-ul patologic (în terminologia medicală recruitment). Boala poate fi atribuită cel mai frecvent deteriorării celulelor ciliate din sistemul auditiv, ceea ce se manifestă prin faptul că, în timp ce pragul auditiv se ridică — chiar și cu 40 dB, astfel încât pacientul nu mai aude sunetele cele mai slabe —, pragul de disconfort nu crește, ci uneori chiar scade ușor, astfel încât, în final, gama dinamică audibilă se restrânge semnificativ (chiar și la 60 dB) față de gama de circa 120 dB a auzului sănătos, iar senzația de intensitate sonoră crește disproporționat. Aceasta înseamnă că sunetele puțin mai puternice decât cele inaudibile sunt percepute imediat ca foarte puternice și deranjante. Denumirea fenomenului provine din faptul că celulele ciliate încă sănătoase de lângă cele deteriorate încep să funcționeze și să se „implice” în auz peste o anumită intensitate, însă atunci este posibil ca deja să țipe la noi, ceea ce pacientul percepe ca fiind mult mai puternic decât mediul său. Reacția poate fi similară cu hiperacuzia: pacientul tolerează greu intensitatea încă normală pentru alții. Această boală poate afecta în mod nefavorabil și dezvoltarea vorbirii și alte efecte sociale și poate apărea și la vârsta înaintată, prin urmare investigarea și tratamentul sunt foarte importante. Recruitment-ul patologic aparține domeniului ORL. Ce parte a sistemului auditiv îl provoacă și în ce măsură pot fi evidențiate prin teste audiologice (de ex. testul Fowler sau SISI). Plângerile recruitment-ului patologic pot fi reduse și cu un aparat auditiv ales cu grijă (care nu funcționează prea tare, cu compresie dinamică). Mediul liniștit ajută în general doar limitat în aceste plângeri: dacă reducem semnificativ zgomotele ambientale, efectul deranjant nu va apărea, dar este posibil să dispară complet și audibilitatea zgomotelor (să intre sub pragul auditiv ridicat), ceea ce nu este avantajos în toate cazurile.

Nu este „supraauz”

Expresia colocvială „supraauz”, folosită în mod larg în conștiința publică, provine dintr-o eroare și nu trebuie confundată cu alte fenomene reale. Această expresie eronată este utilizată mai ales în cazul copiilor mici, provenind, în context colocvial, din ideea de „a auzi prea bine”, iar „diagnosticul” său constă într-o simplă măsurare a pragului auditiv — chiar dacă este examinată într-o gamă extinsă de frecvențe — care evidențiază fenomenul, de altfel frecvent și complet normal, că un copil percepe și sunete cu câțiva decibeli sub pragul auditiv normal. „Terapia” este apoi o ascultare specială de muzică, profitând de buna-credință a părinților îngrijorați, dar de altfel ineficientă: prescriu ca, în mod regulat și pentru perioade relativ lungi și la volum tare, să se asculte muzică filtrată, modulată — care lasă să treacă anumite înălțimi sonore și le filtrează pe altele — ceea ce însă, după cum se poate bănui, nu duce la rezultate; cel mult se pot obține „dovezi” aleatorii sau anecdotice ale eficienței. Aproape trei sferturi din copii aud oricum ceva mai sensibil, adică percep și sunete mai slabe decât adulții. Aceasta înseamnă doar o diferență de câțiva decibeli, a cărei cauză simplă este aceea că auzul se modifică până la adolescența timpurie, iar nivelul de 0 decibeli al pragului auditiv — la o anumită înălțime sonoră intensitatea sunetelor abia perceptibile — a fost stabilit pe baza rezultatului mediu al unei investigații de grup pe bărbați tineri adulți, nu pe copii. Frecvent, și adulții aud sub pragul auditiv mediu, adică urechea lor este mai sensibilă decât media — altfel media ar fi fost diferită. Această sensibilitate însă nu înseamnă deloc că ar fi un simptom dăunător sau care trebuie eliminat, ba chiar, pentru inginerii de sunet, de exemplu, este net avantajoasă. Hiperacuzia sau recruitment-ul, dimpotrivă, este o hipersensibilitate care are deja efecte nocive și care nu provine din fenomenul organic de „a auzi prea bine”, ci, mai degrabă, din prelucrarea neurologică sau din deteriorarea sistemului auditiv.

Posibilități tehnice

Pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, sunt deranjați de zgomote, una dintre cele mai evidente soluții este reducerea fenomenelor care declanșează simptomele. Pentru aceasta există numeroase posibilități tehnice, pe lângă purtarea de dopuri de urechi, în principal prin asigurarea unui mediu adecvat. Cu posibilitățile tehnice se pot reduce efectele sonore, adică pot fi în continuare atenuate zgomotele normale ambientale sau de utilizare care declanșează simptomele.

Articolul continuă - vor fi prezentate următoarele